Euro, încotro?

Temerile şi degringolada se planează peste stabilitatea financiară a statelor din zona monedei euro. După ce mai bine de câteva săptămâni instabilitatea şi nesiguranţa s-au instalat asupra pieţelor financiare şi a burselor din Europa şi din Asia, parţial şi din cauza situaţiei Statelor Unite, situaţia se păstrează extrem de oscilantă.

La începutul săptămânii, ca urmare a hotărârii Statelor Unite de a majora plafonul datoriei publice, bursele au deschis în creştere, afişând cotaţii pozitive ai indicilor bursieri. Înaintând spre mijlocul şi sfârşitul săptămânii, cotaţiile au fost caracterizate de un parcurs oscilant al tranzacţiilor.

Cu toate acestea, temerile încă există şi se manifestă ca deficit de încredere faţă de capacitatea economiilor americane, cât şi europene, de a-şi reveni din situaţia delicată. Zona Euro este destabilizată de mai bine de câteva luni datorită situaţiei grele în care diferite ţări ale Uniunii Europene au fost nevoite să solicite credite de la organizaţiile financiare internaţionale: Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, împrumuturi de la alte ţări din comunitatea europeană, toate având ca unic scop acoperirea deficitelor bugetare şi a balenţei de plăţi.

Partea cu adevărat dificilă constă în faptul că aceste împrumuturi au fost de fiecare dată condiţionate de prezentarea unor planuri de reforme în plan fiscal radicale şi coerente, care să limiteze cheltuielile bugetare, deși astfel de reforme nu au fost niciodată populare. În condiţiile în care se apropie alegerile (Porugalia şi Irlanda în 2011, Spania în 2012), niciun parlament nu doreşte să-şi pericliteze capitalul de popularitate. Pe de altă parte, ţări precum Italia sau Grecia, care au avut alegeri în 2008 şi în 2009, au întârziat cu aplicarea pachetelor radicale de reforme, fapt care le-a adus în momentul de faţă la incapacitatea de a-şi susţine cheltuielile.

Din păcate, niciuna din aceste ţări nu este puternică din punct de vedere economic, precum Marea Britanie sau Franţa, şi nici nu manifestă cultul disciplinei, precum Germania, statut care să permită un asemena lux.

În aceste condiţii, Royal Bank of Scotland a anunţat că în prima parte a anului a înregistrat pierderi de aproximativ 1,4 miliarde de euro în Grecia. Comisarul European pentru relaţii economice şi monetare, Olli Rehn, a încercat să asigure pieţele de capital că variaţia fluctuantă din ultimile zile nu este justificată economic. A făcut astfel referire la Italia şi Spania, care au constituit ţintele principalelor îngrijorări ale investitorilor.

Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a declarat, cu privire la ineficienţa autorităţilor de a împiedica criza datoriilor, următoarele: “În momentul de faţă nu ne mai confruntăm cu o criză doar în zona periferică euro”, alimentând temerile că Spania şi Italia s-ar putea alătura Greciei, Portugaliei şi Irlandei, ce sunt deja în incapacitate de plată.

Pierderi imense pentru bursa milaneză şi cea din Madrid

După ce vineri dimineaţă bursele din Milano şi Madrid au înregistrat pierderi spectaculoase, acestea s-au diminuat odată cu anunţul disponibilităţii Băncii Europene de a cumpăra obligaţiuni ale băncilor Spaniei şi Italiei pentru a le sprijini financiar.

Tot vineri, preşedintele Băncii Centrale Belgiene, Luc Coene, a declarat că o răscumpărare a datoriilor acestor două state este posibilă dacă Madridul şi Roma se prezintă cu un pachet viabil de reforme.

În momentul de faţă, distanţa dintre situaţia financiară din Germania, care este cea mai stabilă, şi datoriile Italiei şi Spaniei, a atins un maxim istoric de la introducerea monedei euro, fapt care îndeamnă pe mulţi să se întrebe asupra eficienţei păstrării monedei unice. Acelaşi Luc Coene declara pentru BBC: “Frica este principala temă. Pe plan european se înregistra până nu demult un optimism reţinut, cu speranţe de revenire economică pentru a doua jumătate a anului, însă odată cu cifrele despre stagnarea economiei americane, bursele s-au văzut puse sub presiune, împingând pieţele de capital pe teritorii complicate.”

Drept consecinţă, francul francez a atins un maxim istoric, cel elveţian a crescut semnificativ, determinând Banca Naţională să intervină, aceeaşi tendinţă fiind înregistrată şi pentru preţul petrolului. Cancelarul german, Angela Merkel, împreună cu primul ministru britanic, David Cameron şi preşedintele Franţei, Nicholas Sarkozy, urmează să aibă o întâlnire în care să discute opţiunile pe care Europa le are faţă de aceste probleme.

Maria Ciopată