Nimeni nu s-ar putea gândi că ,,buturuga mică răstoarnă carul mare” se poate aplica şi la problemele europene în contextul crizei care cutremură Grecia de la începutul anului.
Totuşi, aceasta a fost una dintre cele mai fierbinţi întrebări din ultima lună. Ce s-ar întâmpla cu zona Euro şi implicit cu Uniunea Europeană în condiţiile unei imposibilităţi de plată a Greciei? Cum ar influenţa ieşirea Greciei din zona Euro şi implicit din Uniunea Europeană? Consecinţele ar fi dezastruase pentru întreaga Europă, deoarece datoriile acesteia au depăşit de mult pragul îngrijorării. Multe dintre băncile elene simt nevoia unei puternice injecţii de capital, la fel şi bugetul de stat. Acestea explică eforturile titanice depuse de către ţările europene de a resuscita economia Greciei. La demersul Germaniei, Franţei, Marii Britanii se adaugă îngrijorările ce vin dinspre China şi Japonia ca şi dinspre Statele Unite, care aşteaptă cu nerăbdare găsirea unei soluţii pentru climatul instabil ce caracterizează în momentul de faţă Europa.
Problema cu această ţară este ca o perioadă îndelungată, mai exact ultimii 15 ani, creşterea veniturilor populaţiei şi a cheltuielilor bugetare nu a fost sprijinită de o creştere economică reală, creând astfel doar iluzia de stabilitate şi progres. Situaţia actuală din Grecia îndeamnă la o reflexie mai adâncă asupra mentalităţii occidentale în general, precum şi la o atentă reconsiderare a strategiilor de pachete fiscale, cheltuieli, salarii şi alte tipuri de beneficii, pentru că în definitiv s-a creat în mod artificial premisa în care cetăţenii consumă mai mult decât produc. Acest fapt este cel mai greu de acceptat de către majoritatea cetăţenilor greci, obişnuiţi cu un anumit nivel de trai, cu un standard de viaţă ridicat.
În această situaţie nu este de mirare că reprezentanţii tuturor ţărilor vizate în mod mai mult sau mai puţin direct de problema elenă, au sărit ca arşi, manifestându-şi îngrijorarea profundă faţă de intenţia premierului grec George Papandreu. Acesta a supus pachetul de măsuri anti-criză impus de Uniunea Europeană drept condiţie a acordării ajutorului financiar care ar scoate pentru moment Grecia din colaps. Acest referendum probabil ar fi dus la respingerea programului propus de către restul ţărilor europene.
Într-o iniţiativă nemaiîntâlnită în Parlamentul Grec, atât puterea, cât şi opoziţia, au votat pachetul de măsuri de austeritate şi în acelaşi timp au criticat la unison intenţia primului ministru de a consulta populaţia în legătură cu masivele restricţii financiare şi reorganizări în structurile bugetare ce vor urma, şi care vor permite repunerea Greciei pe o direcţie economică ascendentă.
Aceste consecinţe vor fi suportate în primul rând de către populaţie. Poporul elen va trebui să se acomodeze treptat cu faptul că salariile şi pensiile vor fi reduse, acordarea de credite va stagna, iar puterea de cumpărare a cetăţeanului de rând va scădea.
În rândul populaţiei s-a dezbătut cu destul de multă simpatie perspectiva renunţării la moneda unică, euro şi revenirea la moneda grecească, drahma.
Pe lângă consecinţele abia întrezărite de economişti, există şi efecte ce nu sunt nici măcar de bănuit, pe lângă faptul că din punct de vedere legal, statutul Uniunii Europene nu prevede care ar trebui să fie conduita ţărilor UE într-o astfel de perspectivă. De ce? Pentru că în momentul conceperii statutului Uniunii, nimeni nu a luat în considerare această perspectivă.
Făcând apel la modele întâlnite în situaţii similare, am putea asista la o evoluţie asemănătoare crizei din Argentina din anii 1990 sau am putea asista la fel de bine la situaţia în care s-a găsit Islanda în 2008, aceea de a se vedea obligată să-şi declare falimentul.
Maria Ciopată
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu